Capitolul 4

Imi era frica sa aflu ce se alfa in spatele acestor coperti. Am tras adanc aer in piept si am inceput sa dau paginile. Am stat aproape toata noaptea pentru a citi tot ce scria in jurnal. Dupa ce am citit toate paginile parca nu-mi venea sa cred ce am aflat: tatal meu fusese asasin.Dar sa-ti povestesc pe rand ceea ce am citit. Pe a treia pagina scria: Ashley daca citesti asta atunci eu am fost omorat. Cred ca si mama ta de asemenea. Imi imaginez ca iti este greu dar ca sa intelegi cel mai bine este sa citesti tot ce scrie aici.

Asa am si facut, am citit tot! Prima pagina, propriu-zisa, din jurnal era despre cum a devenit tata un asasin. Scria despre fostul sau sef, unde se afla agentia si tot ce a trebuit sa faca pentru a deveni un ucigas platit. In urmatoarele pagini a scris despre victimele sale si modul de operare ce il folosea. Dupa ce afla orarul urmatorului cadravru, intr-o seara, la cateva minute de miezul noptii intra in casa victimei. Ii ameninta cu pistolul si ii facea sa ingenunchieze, obligandu-i sa-si faca rugaciunea. La miezul noptii, cand acestia isi terminau rugaciunea ii impusca in cap, fara pic de ezitare. Mereu lasa o „carte de vizita” cu o luna plina pe cerul senin. Intodeauna se intorcea la locul crimei, stand intr-un copac din aproprierea casei pentru a putea vedea cum politistii incearca sa-si dea seama cine a fost. Lumea l-a poreclit „Asasinul din noapte” si a devenit cel mai bun ucigas platit. In jurnal mai scria si despre o companie similara cu cea de asasini, diferenta era ca ceilalti ii asasinau pe ucigasii platiti. Cum era normal si acea companie isi avea lista cu cei mai buni „ucigasi de asasini”. Tata a stiut mereu ca intr-o zi va fi omorat, caci o data ce ai fost asasin, ramai pe viata. Bineinteles ca tata nu a fost omorat de un „vanator” incepator, ci de cel mai bun, care se parea ca este un copil de varsta mea. Dupa ce am terminat de citit jurnalul m-am gandit ca ar trebui sa dorm putin, caci urmatoarele trei zile vor fi oribile.

A doua zi am fost trezita de mama lui Amber care suna la usa. Desi eram adormita am coborat pana la usa si am deschis-o. Am intrebat-o pe femeie ce este si aceasta mi-a zis ca a venit sa ma ajute, caci nu era usor sa te ocupi de doua inmormantari. Aceasta a zis ca se ocupa de tot, eu trebuia doar sa incerc sa-i contactez pe fratii mei.

Cele trei zile au trecut destul de repede, cred ca din cauza ca mereu eram pe fuga incercand sa anunt pe toti si sa mai cumpar cate ceva. De fratii mei nu am reusit deloc sa dau, deja ma gandeam la ce e mai rau dar nu aveam ce face. Dupa ce inmormantarea s-a terminat m-am intors acasa cu Amber, aveam de gand sa-i spun ce am aflat despre tata. Dupa ce i-am povestit ce am citit in jurnal aceasta a ramas la fel de surprinsa ca mine, nu mai stia ce sa spuna. A fost o tacere in camera vre-o zece minute pana cand am spus ca imi voi razbuna familia. Amber s-a uitat ciudat la mine si apoi m-a intrebat cum.

Imi era frica sa aflu ce se alfa in spatele acestor coperti. Am tras adanc aer in piept si am inceput sa dau paginile. Am stat aproape toata noaptea pentru a citi tot ce scria in jurnal. Dupa ce am citit toate paginile parca nu-mi venea sa cred ce am aflat: tatal meu fusese asasin.Dar sa-ti povestesc pe rand ceea ce am citit. Pe a treia pagina scria: Ashley daca citesti asta atunci eu am fost omorat. Cred ca si mama ta de asemenea. Imi imaginez ca iti este greu dar ca sa intelegi cel mai bine este sa citesti tot ce scrie aici. Asa am si facut, am citit tot! Prima pagina, propriu-zisa, din jurnal era despre cum a devenit tata un asasin. Scria despre fostul sau sef, unde se afla agentia si tot ce a trebuit sa faca pentru a deveni un ucigas platit. In urmatoarele pagini a scris despre victimele sale si modul de operare ce il folosea. Dupa ce afla orarul urmatorului cadravru, intr-o seara, la cateva minute de miezul noptii intra in casa victimei. Ii ameninta cu pistolul si ii facea sa ingenunchieze, obligandu-i sa-si faca rugaciunea. La miezul noptii, cand acestia isi terminau rugaciunea ii impusca in cap, fara pic de ezitare. Mereu lasa o „carte de vizita” cu o luna plina pe cerul senin. Intodeauna se intorcea la locul crimei, stand intr-un copac din aproprierea casei pentru a putea vedea cum politistii incearca sa-si dea seama cine a fost. Lumea l-a poreclit „Asasinul din noapte” si a devenit cel mai bun ucigas platit. In jurnal mai scria si despre o companie similara cu cea de asasini, diferenta era ca ceilalti ii asasinau pe ucigasii platiti. Cum era normal si acea companie isi avea lista cu cei mai buni „ucigasi de asasini”. Tata a stiut mereu ca intr-o zi va fi omorat, caci o data ce ai fost asasin, ramai pe viata. Bineinteles ca tata nu a fost omorat de un „vanator” incepator, ci de cel mai bun, care se parea ca este un copil de varsta mea. Dupa ce am terminat de citit jurnalul m-am gandit ca ar trebui sa dorm putin, caci urmatoarele trei zile vor fi oribile. A doua zi am fost trezita de mama lui Amber care suna la usa. Desi eram adormita am coborat pana la usa si am deschis-o. Am intrebat-o pe femeie ce este si aceasta mi-a zis ca a venit sa ma ajute, caci nu era usor sa te ocupi de doua inmormantari. Aceasta a zis ca se ocupa de tot, eu trebuia doar sa incerc sa-i contactez pe fratii mei.Cele trei zile au trecut destul de repede, cred ca din cauza ca mereu eram pe fuga incercand sa anunt pe toti si sa mai cumpar cate ceva. De fratii mei nu am reusit deloc sa dau, deja ma gandeam la ce e mai rau dar nu aveam ce face. Dupa ce inmormantarea s-a terminat m-am intors acasa cu Amber, aveam de gand sa-i spun ce am aflat despre tata. Dupa ce i-am povestit ce am citit in jurnal aceasta a ramas la fel de surprinsa ca mine, nu mai stia ce sa spuna. A fost o tacere in camera vre-o zece minute pana cand am spus ca imi voi razbuna familia. Amber s-a uitat ciudat la mine si apoi m-a intrebat cum.

Capitolul 3

„Ma uitam la jurnalul tatei, imi era frica sa-l deschid, imi era frica de ce o sa gasesc in el. Ma miram totusi ca acest caiet era intr-o stare atat de buna, parca ar fi fost scris ieri.Am tras adanc aer in piept si am deschis caietul.Prima pagina era goala,am dat mai departe si scrisul tatei m-a intampinat: Draga Ashley, daca citesti acest jurnal inseamna ca eu si mama ta am fost asasinati. Cel mai bine ar fi sa citesti in continuare, dar atunci cand esti singura in casa. Imi imaginez ca acum politistii sunt in casa, te rog sa dai urmatoarea pagina dupa ce ei vor pleca.Am facut cum mi-a scris tata, am inchis caietul. M-am ridicat din pat si am iesit din camera. Vroiam sa vad daca politistii au plecat dar cand m-am aplecat peste balustrada am auzit sunetul pasilor si a vocilor lor. Stiam ca nu am incotro decat sa astept ca ei sa plece asa ca m-am dus in camera mea. Aceasta era exact cum o lasasem de dimineata. Patul nefacut, cutii de cola pe noptiera de langa patul dublu de langa fereastra si cateva pungi goale de chipsuri pe jos. Nici nu ma asteptam sa fie altfel ca doar mama niciodata nu intra in camera mea pentru a-mi face curat. Mereu imi zicea mie sa fac asta dar rar imi curatam eu camera. Am asezat jurnalul tatei sub perna patului meu apoi am iesit din camera.Am inchis usa cu cheia si am coborat la parter. Am putut observa ca in sufragerie nu se mai aflau corpurile parintilor, ci doar sangele in care au stat. Quincy m-a observat repede si a venit ingrijorat la mine.
-Ai nevoie de ceva?ma intreaba acesta,punandu-si mainile pe umerii mei. Nu prea aveam chef sa vorbesc asa ca m-am rezumat la a da negativ din cap.Barbatul si-a luat mainile de pe umerii mei.
-Daca ai nevoie de ceva sa ma anunti!imi zice si se intoarce la echipa sa de politisti. Simteam nevoie sa ies afara asa ca exact asta am facut. M-am strecurat printre multimea de politai de la mine din casa pana am ajuns afara. Am ramas uimita cand am vazut multimea de masini de politie din fata casei mele. Afara se aflau cred ca vre-o zece politisti care cercetau prin jurul casei. I-am ignorat la fel cum au facut si ei cu mine si m-am indreptat spre o banca din fata casei mele. Cand m-am asezat m-am uitat prin prejur si am vazut cativa vecini ce vroiau sa vina la mine dar politistii nu ii lasau. Ma intrebam de ce. De ce nu-i lasau sa ma consoleze ei macar?Totusi nu aveam ce face, trebuia sa ma supun si eu politistilor. Mi-am ridicat genunchii la piept si mi-am lasat capul pe acestia.Cand m-am gandit iar la mama mea care incerca sa-mi zica din priviri sa fug, lacrimile au inceput sa se prelinga pe obrajii mei albi.Deodata am simtit o mana pe umarul meu si mi-am intors capul. Nu era nimeni altul decat Quincy. Acesta zambea, mi-am dat seama ca doar incerca sa ma faca si pe mine sa zambesc. S-a asezat langa mine si si-a dus o mana dupa umarul meu.
-Nu am chef de vorba, i-am zis rece.
-Pacat!imi zice indreptandu-mi telefonul sau. Trebuie sa-ti suni fratii si sa-i anunti! Cred ca e mai bine sa afle de la tine decat de la altcineva!imi zice pastrandusi zambetul care deja ma enerva.
Desi vroiam sa refuz stiam ca pana la urma va trebui sa fac si acest lucru asa ca am luat telefonul. Barbatul s-a intors inapoi in casa si eu am format numarul surorii mele.A sunat de doua ori si Daniela mi-a dat ocupat. Am mai sunat-o de trei ori dar mereu acelasi raspuns.Chiar nu isi da seama ca e important? Am format apoi numarul lui Dylan, sperand ca macar acesta sa raspunda, dar fara succes. La el nici macar nu suna, se parea ca are telefonul inchis.Ma intrebam de ce nu raspund. Sa fi patit ceva? Am mai incercat o data la Daniela dar din nou mi-a dat ocupat si la Dylan tot nu mergea. Am continuat totusi sa sun la Daniela sperand sa raspunda. Am fost oprita din sunat cand am simtit o atingere, feminina, pe umar. M-am intors repede si era cea mai buna prietena a mea: Amber. Era cu putin mai mica decat mine la inaltime. Avea un par lung si blond, iar ochii ei erau de un albastru superb. Trasaturile fetei erau fine, asemenea unei printese. Era de asteptat ca doar ea era o mica printesa. Singura la parinti si mereu rasfatata dar totusi cea mai buna prietena a mea inca din gradinita.Am imbratisat-o puternic cand am vazut-o si lacrimile au inceput iar sa-mi curga.Aceasta ma imbratisat la randul ei, la fel de puternic ca mine si am putut auzi cum a inceput si ea sa planga. Am fost despartite doar de mama fetei care a venit sa ma consoleze.
-Condoleante Ashley!Am auzit totul la stiri, sa stii ca esti bine venita la noi sa stai!imi zice aceasta zambindu-mi dulce. Mama ei era o femeie in adevaratul sens. Trasaturile fetei ii erau la fel de fine ca ale lui Amber. Nici macar nu ii dadeau treizeci si opt de ani, ci cam douazeci si cinci. Mereu era imbracata ca o adevarata doamna si zambea chiar si daca nu se simtea bine. Niciodata nu isi arata sentimentele in public dar cateodata iti dadeai seama din zambet si privirea cum se simtea. Mi-am dat seama din privirea ei ca se abtinea cu greu sa nu inceapa sa planga, pana la urma mama ii era cea mai buna prietena tot de la gradinita.
-Am sa raman aici, dar multumesc de oferta. i-am zis mamei lui Amber.
-Cum doresti!Ma intorc imediat!ne-a zis mangaindu-ne pe cap apoi a plecat spre Quincy care tocmai iesea din casa. Amber m-a imbratisat din nou.
-Imi pare foarte rau!imi zice aceasta cu lacrimi in ochi. La auzul acestor cuvinte am inceput si eu sa plang si am strans-o puternic de mijloc.Cred ca am stat astfel cel putin jumatate de ora, pana cand mama lui Amber s-a intors la noi.
-Se pare ca politistii pleaca. Ashley esti sigura ca nu vrei sa vii?Vrei sa stai singura aici?ma intreaba aceasta grijulie.
-Sunt sigura.i-am zis apoi am pupat-o pe Amber pe obraz si aceasta a plecat cu mama ei.
Dupa ce ultimul politist mi-a parasit casa am inchis usa cu cheia si am urcat in camera mea. M-am asezat in pat pe burta si am scos jurnalul de sub perna, pregatita sa-l citesc.”

P.S.: De acum nu voi mai pune nume la capitole si voi incerca sa scriu macar cate unul pe saptamana, ca tot vine vacanta.

Capitolul 2: The beginning (part 2)

„In cateva clipe politia si-a facut aparitia. Pentru a intra au darmat usa. Stateam neclintata si priveam toata trupa de politisti ce imi intrau in casa, acestia treceau pe langa mine de parca nu eram nimic. Primul lucru ce mi-a trecut prin minte cand i-am vazut a fost: Cine i-a chemat?Oare sa fi auzit vecinii impuscaturile?Dar atunci de ce nu au venit sa vada ce se intampla?M-am pierdut printre aceste ganduri pana cand am auzit o voce groasa ce ma striga.
-Ashley!Ashley!
Am scuturat putin din cap cand mi-am auzit numele. Am clipit des pentru a putea vedea persoana ce statea in fata mea. Era un barbat cam de treizeci de ani, negru. Parul il avea foarte scurt, aproape ca ziceai ca este chel. Pielea fetei ii parea foarte fina, niciun fir de par nu se putea gasi pe aceasta. Era Quincy, un vechi prieten de familie ce era seful unui echipaj de politie.
-Hei esti bine?m-a intrebat acesta.Prima mea reactie a fost sa ridic o spranceana. Cum puteai intreba un copil ce tocmai a vazut cum parintii i-au fost omorati daca era bine? Totusi nu am zis nimic si m-am rezumat la a da afirmativ din cap. Nici nu ma simteam in stare sa-i zic ceva si speram ca nu cumva sa ma intrebe ce am vazut.
-Te-as ruga sa te duci la etaj caci noi o sa avem treaba pe aici!imi zice calduros privindu-ma. Am dat iarasi afirmativ din cap si am facut cum mi-a zis. Am urcat scarile pana la etaj. Din obisnuinta m-am dus la camera mea, dar cand sa apas pe maner pentru a deschide usa mi-am indreptat privirea spre camera parintilor si am vazut ca usa era deschisa. Ciudat… ei niciodata nu isi lasau usa deschisa. Mi-am retras usor mana de pe clanta usii mele si m-am intrebat spre usa de la camera parintilor mei. Am intrat in camera si am inchis usa in urma mea. Camera arata ca deobicei: patul era aranjat, totul se gasea la locul lui in mobila veche din anul in care s-au casatorit parintii mei.In aceasta camera ce parea perfecta am putut observa imediat un defect: din sertarul cu sosete iesea un colt de hartie alba. Mi s-a parut ciudat… ce sa caute o bucata de hartie intr-un sertar de ciorapi?M-am dus imediat si am deschis sertarul. Deasupra sosetelor am vazut o hartie A4 pe care scria ceva, am putut observa ca fusese scris in viteza mesajul. Am apucat hartia cu o mana si am ridicat-o pentru a putea citi ce scria pe aceasta:Cauta-mi jurnalul din seif!Tata. Era un mesaj scurt si nu intelegeam nimic. Ce jurnal?Stiam ca tata ura sa tina jurnale caci putea orice sa le citeasca si sa-ti afle cele mai mari secrete.Am impaturit hartia in patru si am bagat-o in buzunarul din spate al blugilor negri de pe mine. Aveam de gand sa vad la ce jurnal se referea tata caci se parea ca era important de scrisese exact despre asta. Se putea observa repede ca mesajul de hartie a fost scris in graba, asa mi-am putut da seama ca era ceva important. Seiful tatei se afla in aceasta camera sub tablou de nunta a parintilor mei. Am dat, cu grija, jos tabloul de pe perete si am deschis seiful. Codul era unul simplu: ziua mea de nastere, cea mai frumoasa zi pentru tata dupa spusele lui. Am deschis usa de la seif si am inceput sa caut dupa jurnal. Erau o multime de hartii si dosare neinteresante. Intr-un final am putut gasi si jurnalul,se afla in spatele tuturor acelor dosare. Am scos jurnalul din seif si am inchis iar usa. Am asezat tabloul si m-am asezat in pat pentru a incepe sa citesc jurnalul.”

Capitolul 2: The beginning (part 1)

” ‘Neata jurnale!Uite ca deja a trecut o noapte in inchisoare. Cum a fost?Oribil dar sa trecem peste asta. Ieri ti-am povestit despre familia mea, azi voi trece la ziua care mi-a schimbat restul vietii.
17-09-2006
Prima zi dintr-un nou an scolar. Tocmai treceam in clasa a 8-a. Cu totii stim ca aceasta clasa este pe cat de frumoasa pe atat de urata din cauza a ce se intampla la sfarsit. Te desparti de colegii tai cu care ai nenumarate amintiri si frumoase si placute dar si inceperea unui nou capitol din viata ta:liceul. Ei bine la mine a fost mai mult decat atat. La mine inca de la inceput s-a deschis un nou capitol din viata mea.Dar hai sa-ti povestesc. La scoala a fost totul normal:am ras, am primit manuale si normal ca ne-am laudat toti cu ce am facut in vacanta de vara. Dupa ce orele s-au terminat m-am dus direct acasa caci trebuia sa ma duc la cumparaturi cu mama. Cum sunt singura din clasa care sta intr-un cartier modest, in ciudat banilor pe care familia mea ii detine, am mers singura. Am luat un taxi care m-a lasat exact in fata casei. Nu am banuit niciodata ca ceva se va schimba din acea zi, credeam ca va fi una absolut normala si banala dar m-am inselat amarnic. Cand am intrat in casa am strigat ca deobicei ca am ajuns, dar nimeni nu mi-a raspuns. Mi s-a parut ciudat dar totusi nu atat de tare incat sa ma alarmez. Dupa ce mi-am dat geaca neagra jos m-am dus in sufragerie fredonand un cantec. Am inlemnit in pragul usii cand am vazut ca mama era amenintat de un baiat cam de varsta mea cu pistolul. Baiatul avea parul negru, cu un breton mare ce-i atarna peste ochi. Am putut totusi sa-i vad culoarea ochilor: un verde ca de smarald. Cand s-a uitat la mine nu am putut citi absolut nimic pe fata lui. Mi-am miscat putin directia ochilor si mi-am putut observa tatal intins pe covor intr-o balta rosie. Cand am observat ca pata de pe covor era defapt sange si ca tata era mort am inceput sa plang parca uitand ca mai era cineva in camera. Am fugit la corpul tatei si am inceput sa-l zgaltai sperand ca totusi mai traieste. Insa degeaba, era mort si nu mai aveam ce face. Am realizat apoi ca mama era chiar langa mine. Statea in genunchi iar in spatele ei era acel copil ce o ameninta cu pistolul. Am putut citi in ochii mamei frica pentru viata ei dar si ingrijorare pentru mine. Mi-am dat seama ca ma ruga din priviri sa fug cat mai departe dar nu-mi puteam face picioarele sa se deplaseze niciun centimetru. Mi-am ridicat privirea pentru a-l vedea pe baiat dar nu reauseam sa-l mai vad asa de bine ca atunci cand am intrat in casa. Ochii imi erau inundati de lacrimi si vedeam in ceata, dar nici macar mainile nu le puteam misca ca sa-mi sterg lacrimile. Am reusit sa tip sa-i dea drumul mamei si in acel moment sunetul pistolului s-a auzit. Glontul a penetrat capul mamei,iesind pe cealalta parte. Din cauza socului nu am mai putut face nimic, am ramas ca o stana de piatra uitandu-ma la corpul neinsufletit al mamei ce zagea pe covor. Cum ochii imi erau ocupati cu mama am uitat de baiat dar imediat mi-am amintit de el cand am auzit pasi ce se indreptau spre mine. Mi-am ridicat repede privirea si l-am vazut pe baiat ce vinea in directia mea. Cum stateam in fund am inceput sa ma tarasc in spate, ajutandu-ma de maini, pentru a scapa de baiat.Priveam speriata si cu lacrimi in ochi cum se apropia de mine si nu puteam face altceva decat sa ma dau in spate caci nu ma simteam in stare sa ma ridic si sa fug. Vedeam cum mergea calm, fara ca macar sa-l intereseze ca eu incercam sa scap. Se apropia incet de mine in timp ce-si tinea pistolul in mana dreapta. Am ajuns, fara sa-mi dau seama, la prag si cand am vrut sa pun mainile in spate le-am pus pe marginea pragului, acestea alunecand, facandu-ma sa cad pe spate. Pana mi-am revenit baiatul era deja in fata mea. Il priveam ingrozita si vroiam sa fug dar stiam ca ar fi fost in zadar. Ma putea omora oricand asa ca am ales sa stau pe loc si sa astept sa apese pe tragaci. Mi-am inchis ochii, aplecandu-mi capul ca el sa ma poata impusca. Am asteptat putin apoi am auzit sirenele masinilor de politie ce se parea ca se indreapta spre casa mea. Mi-am deschis ochii si nu l-am mai vazut pe baiat in camera. Am reusit sa ma ridic si mi-am sters lacrimile dar imediat mi-au dat altele.”

Capitolul 1: About me

„29-07-2010
Draga jurnalule, ca sa intelegi de ce sunt aici si de ce am sa fac ceea ce am sa fac ei bine… trebuie sa-mi cunosti toata povestea. Va dura cateva zile pana imi voi transcrie toata viata si sentimentele pe hartie asa ca am sa mai stau ceva timp pe aici. Am sa incep prin a-ti spune unde ma aflu si de ce. Ei bine, nu sunt intr-un loc in care o adolescenta de 18 ani, tocmai impliniti, ar trebui sa fie. Sunt in cosmarul tuturor: inchisoarea. Dar nu una mica si banala, ci cea mai rea dintre toate, cea mai supravegheata in care sunt inchisi cei mai mari raufacatori, insa numele nu il dau pentru ca oricine va citi acest jurnal va sti deja in ce inchisoare am fost. De ce sunt aici?Ei bine pentru nimic altceva decat asasinat calificat. Da!Asa e!Am omorat la viata mea cat pentru 100 de vieti, ce mai, am fost asasin.Ei bine gata!Am zis de ce sunt aici si unde sunt asa ca acum am sa incep sa-ti povestesc viata mea incepand,bineinteles, cu nasterea mea.
29-07-1992
O frumoasa zi de vara?Te inseli!A fost groaznica!Nu pentru mine ci pentru draga mea mama care in acea zi a trebuit sa ma nasca. Dupa 10 ore de travaliu m-am gandit ca ar trebui sa-mi fac intrarea in aceasta lume dar normal ca nu am facut-o ca toti ceilalti.In loc sa ies cu capul inainte, cum era normal, eu am iesit cu picioarele ca doar na!Eu is mai smechera.Normal ca n-a fost ceva extrem de grav, ceea ce a urmat a fost si mai naspa: am iesit cu cordonul ombilical in jurul gatului. Cand a auzit mama, gata, gata sa lesine dar au ajutat-o asistentele si mama a inceput sa priveasca ingrozita cum fica ei era la un pas de moarte.Ei bine am trecut si de asta ca doar na, sunt aici si scriu acest jurnal. Mama a rasuflat usurata cand a aflat ca sunt in regula. Imediat doctorii m-au pus intr-un incubator.Normal ca acum eu eram in centrul atentiei si toti din familie parca uitase de mama si se uitau pe geam la mititica de mine.
In cateva clipe si-au amintit ca mie mi-a dat viata cineva si ca ar trebui sa se duca sa vada cum se simte. Au fugit imediat, toti 3 adica: tatal meu, sora si fratele meu mai mari.
Cam asta a fost cu aceasta zi. Nu e chiar asa de importanta nasterea mea ca sa stau sa discut o gramada despre ea. Am sa trec acum sa-ti prezint familia mea.
Tatal meu, Andrew, in mintea mea era cea mai dulce si inocenta persoana, cel pe care il adoram cel mai mult si de care eram mai apropiata.Eu stiam ca e doar proprietarul celui mai mare lant de hoteluri de lux din America, dar pe langa asta am descoperit ca mai era si altceva, defapt ca a fost. Dar ce a fost ai sa afli cu timpul.
Mama mea, Jessica, cea pe care o uram cel mai mult din toata familia. Era prea stricta, nu se distra si vroia sa invat intr-una, iar asa se purta numai cu mine, de frati mei nici nu se prea ocupa. Rar ma lasa sa ies din casa dupa ora 7 si niciodata nu ma lasa sa dorm la cineva. Normal ca o credeam o scorpie dar intr-un final am descoperit de ce era asa.
Sora mea mai mare cu 2 ani ca mine, Daniela. O copie ieftina a papusii Barbie, par blond, lung si drept, ochi albastri, sani siliconati si cur bombat. Normal ca se spune ca e curva si e adevarat! Chiar este!In fiecare seara e cu alt baiat.
Fratele meu mai mare cu 5 ani, mostenitorul lantului de hotele, Dylan. E cel mai frumos baiat pe care il poate vedea o fata, brunet cu ochi albastri, corp bine facut, cu bani, care stie sa se distreze. Totul la el e perfect! Cand eram mici ne intelegeam de minune si el aveam mereu grija de mine.”
-Stingerea!s-a auzit vocea gardienei care anunta ora de culcare.
„Scuze jurnale!Trebuie sa plec!Scorpia anunta ora de culcare!Ne mai auzim maine.”